Sensul vietii

Ce intrebare generala…Oare noi de ce existam?Care este defapt scopul nostru in aceasta existenta atat de lunga si totusi atat de scurta?Ei bine,oamenii si-au pus aceasta intrebare inca din antichitate si inca nu au reusit sa ajunga la un raspuns concret…Aparentele fac situatia in asa fel incat noi in mod vizibil nu avem niciun scop in acest univers.Astfel, inzestrati cu enorma putere intelectuala de a evolua de la o tehnologie la alta intr-un timp foarte scurt(desi nu de ordinul zilelor/saptamanilor/lunilor) noi ca oameni intr-un final reusim sa creem noi inventii care sa ne usureze treaba in asa masura incat practic noi nu mai suntem nevoiti sa facem nimic altceva decat sa ne programam aparatele…asta bineinteles pana inventam ceva care sa le programeze pentru noi.Muncim o viata intreaga,invatam si tragem tare de situatii astfel incat sa ne scoatem din stramtorile si dificultatile ce ne apar de-a lungul timpului pentru ca intr-un final sa ce?sa disparem intr-un loc in care ne intalnim cu cine?sau mai bine zis,mai mergem altundeva decat la doi metri sub pamant?Voi vedeti vreun rost in asta…?

Cam multe intrebari pentru ceva ce se se stinge atat de usor.Mult prea multe intrebari pentru ceva atat de simplu de oprit precum viata.Daca este sa ma intrebe cineva pe mine,un raspuns concret oricum nu as putea oferi,dar as putea spune atat.Daca omul si-ar dedica toata viata pentru a afla raspunsul acesta,ar lega aproape orice eveniment din viata sa intr-un fel sau altul cu intrebarea “care este rostul meu?“.In acest sens,omul nu ar mai avea puterea de a se bucura de acele evnimente propriu zise si nu ar mai putea savura clipele care in mod normal i-ar aduce fericire deoarece ar fi mult prea absorbit in cautarea scopului sau pe pamant pentru a putea da importanta celorlalte lucruri care fac parte din viata sa.

Intr-un final cel mai probabil am innebuni.Nereusind sa ajungem la o concluzie favorabila,in cautarile noastre am descoperi simplul fapt ca defapt existenta noastra nu are niciun rost.Noi ca oameni suntem sortiti pieirii.Aceast destin al nostru este ceva ce ne facem cu mana noastra intr-un fel sau altul.Daca privim situatia de la origini,noi practic ne nastem destinati mortii.Ce alt lucru iti poate afecta mintea mai tare decat aceasta concluzie care ne confirma faptul ca noi pe fata pamantului suntem inutili?Incapacitatea de a ne gasi un scop concret care sa ne motiveze intr-un fel sacrificiile facute pe parcursul vietii ne va duce inevitabil mintea catre un colaps existential care va avea ca rezultat final nimic altceva decat nebunia.Pana si un computer ultra performant(pentru ca mintea umana intr-un final,nu este nimic mai mult decat un super computer) in momentul in care primeste prea multe comenzi cedeaza.

Noi pe parcursul existentei noastre pe pamant am avut la inceput o stransa legatura cu natura.Mediul inconjurator ne servea pe post de sursa de hrana,adapost,ghid moral(aduc in vedere descoperirile cu privire la triburile Maya,Inca,Aztek si multe triburi de indieni americani) si sfatuitor in deciziile importante ale vietii.Apoi pe masura ce am evoluat,am rasplatit ajutorul si bunavointa Pamantului cu distrugere si haos.Bombe nucleare ce sterg ireversibil de pe fata pamantului orase intregi,noi aparaturi care distrug stratul de ozon pana la punctul in care se va rupe complet lasandu-ne expusi direct razelor solare care cel mai probabil ne vor transorma in frigaruie si multe alte lucruri care intr-un fel sau altul deterioreaza incetul cu incetul planeta in asa fel incat intr-un final se va distruge si pe noi odata cu ea.

Acum va intreb din nou…Care este sensul existentei noastre?

Este oare aceasta plimbare a noastra prin viata o oportunitate de a face cat mai mult rau?Este oare intr-un final de destinul nostru sa ne autodistrugem in acest mod?In ignoranta noastra si in setea noastra de cunoastere,am uitat sa vedem.Am devenit incapabil de a deschide ochii si de a vedea cum defapt soarele apune peste noi si ne lasa prada pericolelor care ne pasc din intunericul ce se lasa incetul cu incetul.Nici razele inteligentei noastre superioare si nici dorinta noastra de viata nu ne vor mai putea salva de la Abiss-ul care este sfarsitul.

Si deci revenind…Merita sa folosesc aceasta trecere a mea de-a lungul coridoarelor vietii pentru a imi raspunde la aceasta singura intrebare “Ce sunt eu menit sa fac?” sau putem folosi aceasta trecere in asa fel incat chiar sa facem ceea ce ar trebui sa facem pentru ca la final inainte de ultimul moment sa realizam ca defapt am facut o diferenta?Pastrandu-ne mintea si capacitatea de a gandi lucid intacta poate vom reajunge inainte de ceasul cel din final la momente mai bune,la momente in care noi trecem de la statutul de daunatori si reusim sa indreptam raul facut prin evolutia noastra.