Ecouri in departare

  ...ca niste voci indurerate ce suspina iti simt durerea ce taie adanc in mine si ma raneste drept in inima.
  ...ca doua salcii plangatoare ce se scutura de roua diminetii mult prea pura
     si straluceste precum smaraldul ce se reflecta-n luna.
  ...ca murmur de oameni si pasi grabiti spre noi din departare
     rasuna trist suspinul,dar durerea-i trecatoare.
    E trecatoare dar persista;tot pleaca si revine iar
    doar tu ce stai mereu acolo simti pulberea de vant ce-ncet din nou apare.
Ajuta-ma sa trec in nemurire,sa stau si sa gandesc la tine
  ca la ceva de mult apus,cuvant nespus ce departe-n zare s-a tot dus.
S-a dus si dus a fost,n-a mai venit iar eu in lipsa ta sunt asuprit.
  Sunt umilit si socotesc,ca lumea-ntreaga vrea sa fie doar
ceva ce nu se poate sa invie.Sa simta sa traiasca ea din nou
  precum un Lazar ce sta drept din al sau cavou.
Nici ciuma,lama sau prapadul nu pot fi ele
  decat unelte ale vietii ce ne ridica-n stele.