Mirosul mortii

Ce ai facut tu cel ce esti
aici dintotdeauna?
Cum ai putut pe-acei copii
sa-i pedepsesti intr-una?

Mirosul mortii pluteste-n aer si striga...
Da,iti da verdictul meritat si te acuza
caci ai luat nevinovata viata lor
si ai zdrobit-o in pridvor doar ca si cum
ti-ar apartine si numai de tine ei ar tine.

Le-ai dat tu viat-aceea lor pentru a o trai din plin,
in schimb ce ti-au facut ei tie,prea puri,
lipsiti de preacurvie,cum ti-au gresit ei oare
cand nu stiau saracii nici cum sa mearga in picioare?
Te-au alungat?te-au asuprit?au aruncat cu pietre?
cum oare de i-ai pedepsit tu singur far' de regrete?

E sange ce curge siroaie si te acuza chiar pe tine,
tu cel ce faci atata bine acum gresesti.
Cum se cuvine ca tu din ceruri,unde esti
la nici 3 ani soarta sa le-o pecetluiesti?
E putrefactie ce simti,si vei simti de-a pururi,
caci nemurirea ta de zeu nu te salveaza,ci te-nchide
in propria sfintire acum patata doar de tine.

Vei mai pretinde oare tu ca noi sa te slujim?
Acum pentru ce tu-ai facut noi intre noi ne pedepsim.
Cum am putea noi oare tie sa-ti cerem socoteala,
caci tu nu esti niciunde cand vine vreunul un ajutor sa-ti ceara.
Se lasa seara peste noi si sangele curge siroi,dar Tu ce stai acolo sus
te uiti la noi binedispus,nepedepsit si multumit
de vietile ce le-ai dorit si-n somnul lor tu le-ai rapit.
O dulce moarte ce pururi vii la noi,poti oare taia timpul ce fura viata-n toi?