Nothingness

 I live through life and live this day
To do my mind and never pray.
 Welcome to the show,you're all witnesses you see
Nothing today that you can do shall shed a tear of blood on me.
 Why search for Heaven when it's still
This Earth than you and me can see,no living Hell nor God can be
More than is Man through agony.

No God can make me see his eyes
that dare me now to socialise.
No Devil shall disguise himself
to drag me down beneath,to Hell.

'tis more than man that can subdue
the powers left to us from you,
to conquer all the world through war
to gain control and then devour.
Your hand,I can escape it's grasp
escape your eyesight and alast
free all my being now from you
to worship me and none of you.

You may be one,you may be more
but I can now ignore your odour;
ignore the smell of dying flesh
escape the feeling I shal perish.
I cannot die until I'm done
to do whatever I'm supposed
to learn all that my life will show
aknowledge you,my grinding hallow.

Show me the light

Push me forward then rotate me
show me how and now reject me.
If I close my eyes forever,
will you still watch over then?
If I close my eyes forever,
could you draw me just a map
so to show me if forever
is even closer than a nap?

Is it right here,or is it fading?
Are you up front or what'm I reading?
Why am I blinded by this seed
that slowly falls within the deep,and leaves
in me nothing else but steep,
too steep three stepless stairs
which I perceive as being there
but still yet somewhere,far,so far from here
so far from me that I can't hear,
can't see nor smell the fear
of being dead yet living.
Can't seem to step up those three stairs,
can't seem to climb down through the air,
no way for me to live between
The living things that still hold on
and how the light embraces none.

De mult pierdut...

Te regasesc iubire,in adancuri
Unde erau doar lacrimi si durere,
Inmuguresti asemeni unui pom
Dupa o lunga iarna de tacere.

Ramai aici,nu vreau sa pleci departe,
Ramai cu mine pana in amurg
Sa-mi vindeci iadul ranilor din suflet,
Cu nori ce trec si ape care curg.

Nimic pe lume nu e imposibil,
Deci imposibila nu esti nici tu.
Alcatuieste-mi un itinerariu
Sa stiu cand este "da" si cand e "nu".

Eu nici o lege nu am incalcat,
Insa tot simt ca tu iar m-ai tradat.
Ma simt furat,pierdut in ceturi dese
Iar tu nicicand n-ai sa incerci sa-ti pese.

Adancul uitarii

Cad in genunchi, oftez, plang si te strig.
Nu mai am curajul nici ochii sa-i deschid.
In jurul meu te vad numai pe tine,
si nu-mi vine sa cred ce ai facut cu mine.
Sa plang n-are rost, sa strig, n-am catre cine,
Caci stiu ca esti departe si-ti pasa doar de tine.

N-am sa mai plang nicicand in fata ta
crezand ca tu-ntelegi ce eu nu pot uita,
crezand ca poti reda ce candva am pierdut,
ajuns acum neant,adanc necunoscut.
Suflet de piatra fata de mine ai purtat,
iar eu stupid naiv ce-n tine-am incercat
sa imi pastrez acea sclipire-a iubirii vie
care pana acum nicicand n-are sa-nvie.

A value to die for

To die for,to live again.
To see the dotted line and cross it,
to find another way in pain,
and gain control again through strain.

To value life and cherish it,
seems nonetheless a burden.
We,most of us that value less
just tend to lose their way,nonsense.
When one of us finds pleasure that
brings himself more thoughts to treasure,
he just like that forgets again
what else is there to measure.
But when eventually one that fails
to satisfy his hunger,
his hunger just then finds a way
to bring him more and more younger.
His youth is nothing yet compared
to what he now might find,
yet then again,what is in fact
that which our thoughts grind.

We value nothing,as one might say,
until it is long gone.

We have the talent to forget
what is to us most precious,
to die and live again today
to treasure what's with us and say
"I live right now just for today,
Not for tomorrow nor another.
What is right now with me is here
what is a dream should stay away
from me and lend my life just play
the part this Universe will say."

Foreclosure of a dream

Foreclosure of a dream Those visions never seen Until all is lost Personal holocaust Foreclosure of a dream

Dare you to dream within a dream,
 then in one second wake and scream
for it is I who splits your years
 who brings forever in your tears.

Dare you to dream at one to bring,
 to bring whatever on a string,
to put that string around your neck
 and put an end to you,old wreck.
You shall not die now,yet perhaps
 this dream itself will bring collapse
and make you wish upon the star
 To see not Heaven ,nor your scar.
For Heaven now is far away,
 you shall yet live another day,
you'll get to see what one can hear
 and get to touch what I may feel.

That cloud you see up in the sky
 is nothing more than your big lie.
That star you wished upon one day
 will slowly,slowly fade to grey.

This sleep that you now feel,my dear,
 is every end in ones big cheer.
'tis now the time for you and I
 To cherish,treasure,slowly die.

Sub influenta

  Ne aflam sub o continua influenta.Unii sunt sub influenta alcoolului,altii a drogurilor,altii a factorului mass-media iar restul,un procent foarte mic din populatie ne aflam sub influenta "normalitatii".Am ales gresit sintagma oare?Situatia este in felul urmator : un fenomen/lucru/o actiune este normal(a) atunci cand varianta noastra de "normal" corespunde cu varianta de "normal" a majoritatii oamenilor.In momentul in care majoritatea oamenilor traieste sub influenta alcoolului,oare nu sunt cei anormali aceia care nu consuma?In momentul in care marea majoritate umbla cu seringi sau tubulete in buzunare nu sunt anormali aceia care nu sunt negri sub ochi sau care au bratele neintepate?
  Atunci cand grupul pune presiune asupra noastra sa fumam o tigara sau sa procedam intr-un anumit fel suntem sub influenta prietenilor.Aceasta influenta intr-o oarecare masura poate fi si pozitiva,chiar daca fumatul in sine nu e ceva bun ; noi trebuie sa experimentam cat suntem la varsta asta.Ar fi mai normal sa incercam "o nuanta de verde" acum sau cand vom fi la munca si mult prea ocupati cu alte chestii mai importante?Ar fi normal sa ne intoarcem acasa la copii in 4 labe de la bautura sau sa experimentam diferitele stadii ale intoxicatiei cu alcool acum cat nu suntem legati la cap si nu avem ore de munca?   Tinand cont de modul in care oamenii vad situatia,noi ca indivizi ar trebui sa asteptam pana la varsta de 30 de ani pentru a putea sa bem cu un pahar-doua peste masura,ca doar na,"nu se cade sa bem ca porcii la varsta noastra".
  Suntem cu totii sub influenta societatii de consum in care traim.Aceasta societate de consum dupa cum sta treaba in momentul actual se refera la faptul ca noi toti defapt consumam ceva...ala consuma o iarba buna dupa colt,celalalt trage etnobotanice pe nas in timp ce asta care adineaori era cu noi s-a dus sa consume alcool mult pentru a consuma ideea ca traieste la un nivel foarte scazut de viata.Dar nu e nicio problema,vom merge si noi dupa el sa ne consumam clipele pentru a ne scoate din cap faptul ca defapt tot ce facem este sub influenta lumii asteia.Politicientii astia corupti care ne conduc sunt sub influenta lacomiei.Lacomia in sine este nascuta din dorinta omului de a avea cat mai multe pentru el insusi fara a lua in seama cat de putine raman celorlalti dupa ce totul a fost deja luat.Ce mai ramane populatiei de facut decat sa caute metode de a uita de suferinta provocata de lumea inconjuratoare si de dezamagirile constante din partea societatii?
  Astfel revind la subiectul initial,cu totii suntem sub influenta a ceva anume.Fie ca alegem sa ne decidem noi sursa influentei fie ca aceasta influenta vine in mod involuntar deciziile noastre in mod constant se pare ca nu mai sunt ale noastre.In momentul in care tot ce este in jurul nostru ne manipuleaza intr-un fel sau altul noi esuam in a mai fi noi insine si astfel societatea ne transforma in altcineva.

Nu mai luam noi deciziile,ci deciziile noastre ne iau pe noi...Think about that...

Ecouri in departare

  ...ca niste voci indurerate ce suspina iti simt durerea ce taie adanc in mine si ma raneste drept in inima.
  ...ca doua salcii plangatoare ce se scutura de roua diminetii mult prea pura
     si straluceste precum smaraldul ce se reflecta-n luna.
  ...ca murmur de oameni si pasi grabiti spre noi din departare
     rasuna trist suspinul,dar durerea-i trecatoare.
    E trecatoare dar persista;tot pleaca si revine iar
    doar tu ce stai mereu acolo simti pulberea de vant ce-ncet din nou apare.
Ajuta-ma sa trec in nemurire,sa stau si sa gandesc la tine
  ca la ceva de mult apus,cuvant nespus ce departe-n zare s-a tot dus.
S-a dus si dus a fost,n-a mai venit iar eu in lipsa ta sunt asuprit.
  Sunt umilit si socotesc,ca lumea-ntreaga vrea sa fie doar
ceva ce nu se poate sa invie.Sa simta sa traiasca ea din nou
  precum un Lazar ce sta drept din al sau cavou.
Nici ciuma,lama sau prapadul nu pot fi ele
  decat unelte ale vietii ce ne ridica-n stele.

Prostia omeneasca…

Oare de cate ori vi s-a intamplat fiecaruia sa iesiti afara si sa va puneti mii,daca nu milioane de semne de intrebare,cu privire la nivelul de intelect al unei persoane care la prima vedere pare a fi “extrem de inteligenta”?

Eu unul pot spune ca mi s-a acrit de puterea de intelegere a unor persoane si de capacitatea lor de a percepe asa zisa “democratie” sau “libertate”.Pana la urma sa recapitulam de la lectiile de istorie…daca tin eu bine minte,omul este liber sa faca ceea ce doreste atata timp cat actiunile sale respecta legile si cat nu ii deranjeaza pe cei din jur.Va rog sa ma corectati daca gresesc…Astfel avem urmatoarele categorii de oameni care pur si simplu fac umbra pamantului degeaba.

-Manelistii (majoritatea cel putin);deseori prezenta lor starneste un profund sentiment de dezgust si greata si sunt usor de recunoscut dupa vocabularul lor extrem de “evoluat”.Astfel dupa sute de carti citite aceasta categorie de oameni reuseste sa iasa in evidenta prin faptul ca la fiecare propozitie trebuie sa foloseasca expresia “Sa moara mama”(de parca ar mai ajuta asta societatea cu ceva,voi oricum v-ati nascut deja.Raul a fost deja facut,las-o dracului sa traiasca de acum) si nu se simt bine daca nu ameninta pe cei care sunt diferiti de ei ca vor veni sa ii caute cu baietii.Va uram mult succes in continuare si spor la citit.Poate “baietii” cu care va tot laudati va vor ajuta intr-un final sa deslusiti primele 3 cuvinte din titlul cartilor pe care le rasfoiti pentru a crea impresia ca cititi(nimeni nu va crede oricum,toti stim ca sunteti analfabeti cei mai multi dintre voi).Este imposibil de trecut cu vederea pe:

• Trotuar deoarece mereu mananca seminte ale caror coji ajung scuipate peste tot;atunci cand vorbesc la telefon simt deosebita placere de a urla astfel incat ambele parti ale strazii sa afle continutul conversatiilor lor;cand merg impreuna cu prietenii lor trebuie obligatoriu sa injure anumiti trecatori care nu le sunt simpatici(nu mi-a placut cum se uita la mine fiind cea mai folosita scuza)
• Strada deoarece indiferent ce masina ar avea(pentru ca manelistii sunt de toate nivelele sociale-pana si politisti si jandarmi,credeti-ma…)muzica lor preferata trebuie sa fie impartasita absolut tuturor celor care circula prin oras.De asemenea acestia au obisnuinta de a se plimba pe centru la o viteza extrem de redusa,pentru a fi siguri ca toata lumea prinde mesajul piesei lor preferate si ca toata lumea are ocazia de a le admira masina din absolut toate punctele de vedere(de la caroserie pana la lungimea darei de fum lasata de la teava de esapament)

-Arogantii;cu siguranta toti avem cate o cunostinta care face parte din aceasta categorie.Cui nu ii place ca cineva sa se uite mereu de sus la tine?Evident ca sunt ironic…Nu oricine beneficiaza de o stare financiara extrem de avantajoasa.In aceasta situatie am tot respectul pentru cei care e au bun simt indeajuns incat sa nu te jigneasca prin aroganta lor.

-Bagatorii in seama si mancatorii de rahat.De cele mai multe ori cele doua tipuri de oameni umbla unul in compania celuilalt.In momentul in care bagatorul in seama observa ca nu are in fata cui sa se umileasca se va autoinvita intr-un anumit grup pentru ca mai apoi daca nu este acceptat “cu bratele deschise” sa se duca la alt grup si sa le spuna cat de rai,needucati,prosti si etc sunt membrii grupului in care nu a fost acceptat.Aceste denigrari aduse in vederea noului grup nu au voie sa fie lipsite de exemple concrete de situatii fictive in care “x a facut nu stiu ce” sau “x a zis nu stiu ce despre tine/voi”

Va rog daca am scapat vreun tip uman care consuma oxigen degeaba pe pamant sa spuneti…

Dupa cum vad eu situatia,tin sa aduc in atentia parintilor care citesc acum acest post.PENTRU ASTFEL DE CAZURI S-AU INVENTAT PREZERVATIVELE!!!

In situatia in care va ganditi sa aduceti pe lume un specimen care considera ca este indreptatit sa polueze lumea cu prostia si incompetenta sa,eu si celelalte zeci de milioane de oameni care cu siguranta sunt satui de prostanaci va sugeram : 1.Abstinenta

2.Autocontrolul(dati-va naibii drumul in alta parte numai in ea NU)

3.Folositi dracului prezervative

4.(in cazul in care nu v-ati putut controla)Avortul

5.(in cazul in care nu au fost posibile variantele de mai sus)Sunteti inutili! Ar fi cazul sa procedati cum a procedat Ana in Ion a lui Rebreanu.

Va rog sa nu ma intelegeti gresit,nu incurajez sub nicio forma sinuciderea…in aceasta situatie se cheama purificare prin streang si nu o sugerez decat respectivelor categorii de oameni spuse de mine mai sus(asta in situatia in care chiar ati reusit sa cititi…)

Scuzati faptul ca prima postare este in mod irevocabil nimic mai mult decat un atac direct la adresa prostiei in general.Voi incerca sa fac urmatoarele postari ceva mai obiective si mai putin ostentative…

“degeaba iti bati capul. este atitudinea marsava ce impinge mare majoritate a poporului asta pe cai ieftine de exprimare: maneaua. n-ai ce-i face. pastreaza-te pentru tine”-Citat de un coleg de-al meu de clasa al carui nume nu am sa il mentionez-

Sensul vietii

Ce intrebare generala…Oare noi de ce existam?Care este defapt scopul nostru in aceasta existenta atat de lunga si totusi atat de scurta?Ei bine,oamenii si-au pus aceasta intrebare inca din antichitate si inca nu au reusit sa ajunga la un raspuns concret…Aparentele fac situatia in asa fel incat noi in mod vizibil nu avem niciun scop in acest univers.Astfel, inzestrati cu enorma putere intelectuala de a evolua de la o tehnologie la alta intr-un timp foarte scurt(desi nu de ordinul zilelor/saptamanilor/lunilor) noi ca oameni intr-un final reusim sa creem noi inventii care sa ne usureze treaba in asa masura incat practic noi nu mai suntem nevoiti sa facem nimic altceva decat sa ne programam aparatele…asta bineinteles pana inventam ceva care sa le programeze pentru noi.Muncim o viata intreaga,invatam si tragem tare de situatii astfel incat sa ne scoatem din stramtorile si dificultatile ce ne apar de-a lungul timpului pentru ca intr-un final sa ce?sa disparem intr-un loc in care ne intalnim cu cine?sau mai bine zis,mai mergem altundeva decat la doi metri sub pamant?Voi vedeti vreun rost in asta…?

Cam multe intrebari pentru ceva ce se se stinge atat de usor.Mult prea multe intrebari pentru ceva atat de simplu de oprit precum viata.Daca este sa ma intrebe cineva pe mine,un raspuns concret oricum nu as putea oferi,dar as putea spune atat.Daca omul si-ar dedica toata viata pentru a afla raspunsul acesta,ar lega aproape orice eveniment din viata sa intr-un fel sau altul cu intrebarea “care este rostul meu?“.In acest sens,omul nu ar mai avea puterea de a se bucura de acele evnimente propriu zise si nu ar mai putea savura clipele care in mod normal i-ar aduce fericire deoarece ar fi mult prea absorbit in cautarea scopului sau pe pamant pentru a putea da importanta celorlalte lucruri care fac parte din viata sa.

Intr-un final cel mai probabil am innebuni.Nereusind sa ajungem la o concluzie favorabila,in cautarile noastre am descoperi simplul fapt ca defapt existenta noastra nu are niciun rost.Noi ca oameni suntem sortiti pieirii.Aceast destin al nostru este ceva ce ne facem cu mana noastra intr-un fel sau altul.Daca privim situatia de la origini,noi practic ne nastem destinati mortii.Ce alt lucru iti poate afecta mintea mai tare decat aceasta concluzie care ne confirma faptul ca noi pe fata pamantului suntem inutili?Incapacitatea de a ne gasi un scop concret care sa ne motiveze intr-un fel sacrificiile facute pe parcursul vietii ne va duce inevitabil mintea catre un colaps existential care va avea ca rezultat final nimic altceva decat nebunia.Pana si un computer ultra performant(pentru ca mintea umana intr-un final,nu este nimic mai mult decat un super computer) in momentul in care primeste prea multe comenzi cedeaza.

Noi pe parcursul existentei noastre pe pamant am avut la inceput o stransa legatura cu natura.Mediul inconjurator ne servea pe post de sursa de hrana,adapost,ghid moral(aduc in vedere descoperirile cu privire la triburile Maya,Inca,Aztek si multe triburi de indieni americani) si sfatuitor in deciziile importante ale vietii.Apoi pe masura ce am evoluat,am rasplatit ajutorul si bunavointa Pamantului cu distrugere si haos.Bombe nucleare ce sterg ireversibil de pe fata pamantului orase intregi,noi aparaturi care distrug stratul de ozon pana la punctul in care se va rupe complet lasandu-ne expusi direct razelor solare care cel mai probabil ne vor transorma in frigaruie si multe alte lucruri care intr-un fel sau altul deterioreaza incetul cu incetul planeta in asa fel incat intr-un final se va distruge si pe noi odata cu ea.

Acum va intreb din nou…Care este sensul existentei noastre?

Este oare aceasta plimbare a noastra prin viata o oportunitate de a face cat mai mult rau?Este oare intr-un final de destinul nostru sa ne autodistrugem in acest mod?In ignoranta noastra si in setea noastra de cunoastere,am uitat sa vedem.Am devenit incapabil de a deschide ochii si de a vedea cum defapt soarele apune peste noi si ne lasa prada pericolelor care ne pasc din intunericul ce se lasa incetul cu incetul.Nici razele inteligentei noastre superioare si nici dorinta noastra de viata nu ne vor mai putea salva de la Abiss-ul care este sfarsitul.

Si deci revenind…Merita sa folosesc aceasta trecere a mea de-a lungul coridoarelor vietii pentru a imi raspunde la aceasta singura intrebare “Ce sunt eu menit sa fac?” sau putem folosi aceasta trecere in asa fel incat chiar sa facem ceea ce ar trebui sa facem pentru ca la final inainte de ultimul moment sa realizam ca defapt am facut o diferenta?Pastrandu-ne mintea si capacitatea de a gandi lucid intacta poate vom reajunge inainte de ceasul cel din final la momente mai bune,la momente in care noi trecem de la statutul de daunatori si reusim sa indreptam raul facut prin evolutia noastra.

De ce sa te ajut?

De ce sa te ajut pe tine cand tu nu mi-ai putea rasplati dorinta mea de a te ajuta,decat cu un sentiment de greata ce insista destul de mult?Cand ti-am cerut sa pleci,ai disparut?Pe bune,chiar…ai disparut?Si daca da,de ce esti inca aici?De ce sunt nevoit sa iti simt prezenta atat de apasatoare si totusi atat de linistitoare si mai departe de atat?

Din nefericire viata este un film numai in mintea mea.Daca as putea,as da “rewind” pana la acel moment in care aceste semne de intrebare au devenit din ce in ce mai frecvente.Si apoi ce…?Apoi am sa sterg primul concept pe care l-am avut despre tine pentru a nu simti aceasta dorinta de a afla cat mai multe…Pentru tine are vreun sens ceea ce bolborosesti acolo?Da,intamplarea face ca pentru mine chiar are.Faptul ca imi tot apar intrebarile astea in minte nu poate duce la nimic bun.Niciodata nu reusesc sa imi raspund in totalitate la ele,iar atunci cand cred ca am raspuns oarecum la o dilema,rasar alte doua.Ceva ma face sa ma predau incetul cu incetul acestei hidre ce parca ma devoreaza incepand cu picioarele.Coltii imi strapung pielea si ii simt la inceput precum o caldura apasatoare iar mai apoi reusesc sa disting in acea presiune o usoara senzatie de disconfort.Ma incomodeaza enorm faptul ca nu reusesc sa mi te scot din minte daca nu pot sa te deslusesc.Dar mai ales cred ca ma incomodeaza faptul ca nu pot sa te deslusesc si de asta nu vreau sa te scot din minte.Tu esti singura mea frustrarea si unica mea raza de lumina in aceasta nocturna denigratoare.Eu nereusind sa scap de tine imi fac singur rau.Gandul la tine ma macina constant mereu mai insistent si mai ademenitor.Reusesti de fiecare data sa te eschivezi tentativelor mele de a te sterge si ma induci in eroare cat sa nu constientizez ca defapt  eu sunt cel care controleaza totul.Imi rapesti sentimentul de control in speranta ca voi ramane la indemana ta,fiinta meschina si josnica…ma dezgusti!Pana si simplul gand ca ultima ta farama de existenta este in vacanta in interiorul capului meu ma face sa vomit.Ma manipulezi dupa bunul tau plac si ma dezorientezi cu atata pricepere incat chiar ajung sa te confund cu mine insumi.Chiar ajung sa cred ca defapt punctul in care tu ai vrut sa ma aduci era cel in care eu as fi vrut de la inceput sa sfarsesc…

Daca as vrea sa se incheie totul aici,mi-ai permite?Mi-ai da voie sa sterg cu buretele toate aceste nesigurante si sa devin mai increzator in mine?Nu…bineinteles ca nu.Tu existi aici pentru a ma dezorienta pe mine.Scopul tau este ca eu sa fiu tinut departe de luciditate…astfel punand problema,tu existi pentru a ma incurca pe mine…De ce sa te ajut sa nu dispari,cand tot ce vreau eu este ca tu sa te dizolvi in cea mai indepartata particula de mine si sa nu mai dai vreun semn de existenta?…desigur,tu nu ai cum sa te intorci in neantul din care ai aparut odata cu mine decat daca mergi inapoi odata cu mine…Esti cea mai grea povara,caci nu te pot deslusi si cea mai buna parte din mine.Esti ceea ce ma face pe mine sa fiu eu si ce ma diferentiaza de ceilalti prin ceva mai presus de aparente.

Esti EU doar ca mai bun…

De ce ai nevoie de mine?practic tu detii controlul…tu ma faci sa fac ceea ce fac si sa refuz ceea ce consideri ca nu doresc…aceste intrebari ale tale nu au niciun rost,sunt mai dezorientat pe masura ce le pun si mereu apare alta noua…inteleg…inteleg ca nu inteleg ce vrei sa faci si unde vrei sa ajungi dar sunt nevoit sa te ajut.Sunt om deci tind spre viata,iar tu imi oferi acest lucru.Ma faci sa simt ca traiesc fara sa ma misc.Asa isi da seama un orb ca poate vedea adevarul sau un surd ca isi aude destinul chemandu-l.Asa simte ciuntul un deget pierdut sau schiopul mancarimea din talpa.

Numai datorita tie…datorita mie…